pestrița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTRIȚÁ, pestrițez, vb. I.
Tranz. fact. (Rar) A împestrița. – Din
pestriț.pestrița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestrițá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
pestrițeáză