pestriț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTRÍȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru);
p. ext. cu culori diferite; pestrițat. ◊
Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (
Pop.) Dungat, vărgat.
2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat.
Lume pestriță. 3. Fig. (
Pop. și
fam.) Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. ◊
Expr. (
Pop. și
fam.)
A fi pestriț la mațe (sau
cu mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit – Din
sl. pĩstrĩ.pestriț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pestríț (pestríță), adj. – Pătat, bălțat, pistruiat.
Sl. pĭstrŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77),
cf. păstrăv, pistrui. –
Der. pestricat, adj. (pestriț);
pestriciune (
var. pestriție),
s. f. (
înv., amestec de diferite culori);
(îm)pestrița, vb. (a face pestriț; a amesteca, a face variat);
(îm)pestrițătură, s. f. (bălțătură).
pestriț (Dicționaru limbii românești, 1939)pestríț, -ă adj. (vsl.
*pĭstrĭcŭ, d.
pĭstrŭ, pestriț, bg.
pŭstŭr, rus.
pestryĭ, pestriț; ung.
pisztric, un fel de cĭupercă. V.
pistru). Care are multe puncte micĭ de altă coloare, ca penele bibiliciĭ, oŭăle de curcă, obrajiĭ oamenilor pistruĭațĭ ș. a.
Mațe-pestrițe saŭ
pestriț la mațe saŭ
om cu mațe pestrițe, om răŭ, abraș, răutăcĭos. – Și
prestiț (Ĭașĭ) și
pistriț (Mold. nord, Trans. Banat). V.
peag.pestriț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)péstriț, -ă, adj. – Pistruiat. – Din sl. pĭstrĭ, pĭstrŭ.
pestriț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestríț adj. m.,
pl. pestríți; f. pestríță, pl. pestríțepestriț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pestriț a. cu pete sau fețe multe;
pestriț la mațe, pizmătareț, răutăcios:
nevasta celui bogat era pestriță la mațe și foarte sgârcită CR. [Slav. *PISTRĬȚŬ (din PISTRŬ, felurit)].