pestricior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PESTRICIÓR, -OÁRĂ,pestriciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui pestriț; pestrișor. – Pestriț + suf. -ior.
pestricĭor(Dicționaru limbii românești, 1939) pestricĭór, -oáră adj. Cam pestriț.
pestricior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pestriciór (pop.) adj. m., pl. pestricióri; f. pestricioáră, pl. pestricioáre