pestrițătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTRIȚĂTÚRĂ, pestrițături, s. f. (Rar) Amestec, îmbinare de elemente eterogene, de culori nepotrivite. –
Pestriț +
suf. -ătură.pestrițătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestrițătúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. pestrițătúrii; pl. pestrițătúri