pestref (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTRÉF, pestrefuri, s. n. (
Înv.) Preludiu, uvertură (în muzica turcească);
p. ext. compoziție muzicală ușoară, care era cântată la petreceri. [
Var.:
pesréf s. n.] – Din
ngr. pesréfi.pestref (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pestréf (pestréfuri), s. n. – Preludiu în muzica orientală.
Tc. peșrev (Tiktin).
Sec. XVIII,
înv.pestref (Dicționaru limbii românești, 1939)pestréf n., pl.
urĭ (turc.
peșrev [d. pers.
pišrev, precursor], pintr´un [!] intermediar ngr.).
Vechĭ. Preludiŭ, uvertură.
pestref (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestréf (
înv.)
s. n.,
pl. pestréfuripestref (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pestref n. preludiu, uvertură (în muzica turcească):
cu manele și cu pestrefuri. [Turc. PEŠREV, lit. ceeace merge înainte, printr´un intermediar grec modern].