pestilențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTILENȚIÁL, -Ă, pestilențiali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care răspândește o boală molipsitoare (ca pesta); contagios.
Boală pestilențială. 2. Fig. (Despre mirosuri) Urât, infect, scârbos, nesuferit, dezgustător;
p. ext. (despre unele lucruri) care răspândește un astfel de miros. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch.pestilențial (Dicționar de neologisme, 1986)PESTILENȚIÁL, -Ă adj. (
Liv.)
1. Care are caracteristicile ciumei; care poate infecta cu ciumă; pestilent.
2. (
Fig.) Dezgustător, infect (ca miros). [Pron.
-ți-al. / cf. fr.
pestilentiel].
pestilențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)PESTILENȚIÁL, -Ă adj. 1. care are caracterul pestei. 2. care poate infecta cu pestă; pestilent. 3. (fig.) infect, dezgustător. (< fr.
pestilentiel)
pestilențial (Dicționaru limbii românești, 1939)*pestilențiál, -ă adj. (d.
pestilență cu sufixu
-al; fr.
pestilentiel). Care are caracterele pesteĭ:
boală pestilențială. Care aduce pestă:
emanațiunĭ pestilențiale. Foarte infect și puturos, încĭumat:
duhoare pestilențială.pestilențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestilențiál (-ți-al) adj. m.,
pl. pestilențiáli; f. pestilențiálă, pl. pestilențiálepestilențial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pestilențial a. contagios:
boală pestilențială.