pestilent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei;
p. ext. contagios, pestilențial (
1). – Din
fr. pestilent.pestilent (Dicționar de neologisme, 1986)PESTILÉNT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial.
2. Infectat de pestă. ♦ (
Fig.) Corupător. [< fr.
pestilent].
pestilent (Marele dicționar de neologisme, 2000)PESTILÉNT, -Ă adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr.
pestilent)
pestilent (Dicționaru limbii românești, 1939)*pestilént, -ă adj. (lat.
péstilens, -éntis și
pestiléntus). Pestilențial, cu caracterele pesteĭ:
frigurĭ pestilente.pestilent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestilént (rar)
adj. m.,
pl. pestilénți; f. pestiléntă, pl. pestiléntepestilent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pestilent a. ce ține de pestă:
febră pestilentă.