pesticid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTICÍD, pesticide, s. n. Substanță chimică cu toxicitate mare folosită în agricultură pentru distrugerea dăunătorilor. ◊ (Adjectival)
Substanță pesticidă. – Din
fr. pesticide.pesticid (Dicționar de neologisme, 1986)PESTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care combate dăunătorii culturilor. [< fr.
pesticide, cf. lat.
pestis – pestă,
caedere – a ucide].
pesticid (Marele dicționar de neologisme, 2000)PESTICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță toxică) care distruge dăunătorii culturilor. (< fr.
pesticide)
pesticid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PESTICÍD (‹
fr.)
s. n. Substanță chimică, toxică, folosită pentru distrugerea animalelor și plantelor dăunătoare. Dintre pesticide fac parte
erbicidele, insecticidele, fungicidele, antinematodele și
rodenticidele. Utilizate frecvent și în cantități mari au efecte negative asupra mediului (poluare, contaminarea alimentelor, distrugerea unor specii inofensive și chiar a celor folositoare, degradarea solului etc.). De aceea, unele
p. au fost interzise în majoritatea țărilor (
ex. DDT-ul). Se tinde spre înlocuirea celor cu spectru larg de acțiune (care afectează un număr mare de specii) cu
p. cu acțiune specifică și cu remanență redusă (care nu se păstrează un timp îndelungat în mediu).
pesticid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*pesticíd s. n.,
pl. pesticíde