pestelcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESTÉLCĂ, pestelci, s. f. 1. (
Pop.) Șort de pânză sau de postav pe care-l poartă femeile peste rochie și care, uneori, se poartă și de către bărbați;
spec. fota dinainte;
p. gener. fotă.
2. Bucată de pânză triunghiulară prinsă cu o latură de verga unei corăbii, care servește la păstrarea la adăpost a burții velei, când aceasta este strânsă. – Din
bg. prestilka.pestelcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pestélcă,
pestélci, s.f. (reg.) nume de pește.
pestelcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pestélcă (pestélci), s. f. – Șorț. –
Var. înv. prostelcă. Bg. prĕstilka, sb. prostirka (Cihac, II, 296; Tiktin; Conev 84), din
sl. prĕstilati, prostirati „a întinde”,
cf. prostire și
ngr. προστέλϰα.
pestelcă (Dicționaru limbii românești, 1939)pestélcă (est),
prostélcă (vechĭ) și
prestélcă (Olt.) f., pl.
ĭ (bg.
prĭestilka, pestelcă; sîrb.
prostirka, covor, așternut; ceh.
predstĭerka, camizolă, d. vsl.
prĭestirati, prĭestilati, prostrĭeti, prostirati, a așterne; ngr.
brostela [după
embrós, înainte]. V.
prostire). Șorț, bucată de pînză saŭ de pele [!] care se poartă încinsă înainte ca să ferească haĭnele de murdărie. (În Olt. înseamnă „zavelcă”). – În Munt. est și
pistelcă. V.
păstură 2 și
fotă.pestelcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pestélcă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pestélcii; pl. pestélcipestelcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pestelcă f. șorțul sau fota dinainte a țărancelor (în Mold. și peste Olt). [Și
prestelcă = bulg. PRESTILKŬ].