perspicace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSPICÁCE, adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător. – Din
fr. perspicace.perspicace (Dicționar de neologisme, 1986)PERSPICÁCE adj. invar. Isteț, ager la minte, pătrunzător. [< fr., it.
perspicace, cf. lat.
perspicax].
perspicace (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSPICÁCE adj. inv. înzestrat cu minte ageră; pătrunzător, isteț. (< fr.
perspicace)
perspicace (Dicționaru limbii românești, 1939)*perspicáce adj., pl. f. tot așa (lat.
pérspicax, -ácis, d.
perspícere, a privi pin [!]). Pătrunzător cu mintea, sagace.
perspicace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perspicáce adj. invar.perspicace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perspicace a. pătrunzător.