perspectivă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spațiu pe o suprafață plană. ◊
În perspectivă = respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spațiu, ținând seama de depărtarea relativă a obiectelor. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (
1). ♦
Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere.
2. Privire generală, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare; priveliște.
3. Fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ◊
Loc. adj.,
adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu șanse de a se împlini în viitor. – Din
fr. perspective.