persecutor - explicat in DEX

persecutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERSECUTÓR, -OÁRE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.

persecutor (Dicționar de neologisme, 1986)
PERSECUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].

persecutor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERSECUTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care persecută; persecutant (1). (< fr. persécuteur, lat. persecutor)

persecutor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*persecutór, -oáre adj. și s. (lat. persecútor, -óris). Care persecută.

persecutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
persecutór s. m., pl. persecutóri

persecutor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
persecutor m. cel ce persecută.