peroneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din
fr. péroné.peroneu (Dicționar de neologisme, 1986)PERONÉU s.n. Osul lateral al gambei; fibulă. [< fr.
péroné].
peroneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERONÉU s. n. os lung și subțire, între genunchi și gleznă; fibulă (3). (< fr.
péroné)
peroneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peronéu s. n.,
art. peronéul; pl. peronéeperoneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*peronéŭ n., pl.
ee (fr.
péroné m., d. vgr.
peróne, sponcă, piron, peroneŭ).
Anat. Osu cel maĭ supțire [!] de la pulpă, alăturea de fluĭer (
tibia) și situat spre exterior. (Corespunde cu
rádius de la mînă).