pernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉRNĂ, perne, s. f. 1. Obiect confecționat din două bucăți dreptunghiulare sau pătrate de țesătură de bumbac, lână etc., cusute între ele, având în interior fulgi, lână, puf etc., și pe care, de obicei, cineva își pune capul când se culcă. ◊
Pernă electrică = obiect in formă de pernă (
1) plată, în care se găsesc rezistențe electrice izolate și releuri de protecție, întrebuințat ca termofor.
Pernă de călcat = ustensilă auxiliară asemănătoare cu perna (
1), care se folosește la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mânecilor, piepților, umerilor.
2. Obiect de tapițerie format dintr-un fel de sac umplut cu păr, cu iarbă-de-mare etc., adesea prevăzut cu arcuri, care se așază pe scaune, pe băncile unui automobil etc.
3. (În sintagma)
Pernă de aer = curent de aer antrenat între două suprafețe aflate în mișcare relativă și care servește ca lubrifiant. [
Var.: (
pop.)
pérină s. f.] – Din
scr. perina.pernă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pérnă (pérne), s. f. –
1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. –
2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). –
Var. perină. Sl. perina, din
pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61),
cf. perie și
sb. perina, bg. pernica (›
mr. perniță). –
Der. perniță (
var. perinuță),
s. f. (pernă mică);
perinoc, s. n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii);
împerina, vb. (a pune perne).
pernă (Dicționaru limbii românești, 1939)pérnă f., pl.
e și (nord)
pérină f., pl.
e și
ĭ (vsl.
perina, pernă, pat de perne, d.
pero, pană; sîrb.
perina, bg.
pérnica, rut. rus.
perina. V.
perie, perinoc). Sac umplut cu pene, lînă, păr saŭ paĭe făcut ca să-țĭ rezemĭ capu cînd dormĭ.
pernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pérnă s. f.,
g.-d. art. pérnei; pl. pérnepernă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pernă f.
1. un fel de sac umplut cu pene, păr sau puf, de rezemat, de odihnit ori de culcat;
2. strat de lemn (la roata morii). [Mold.
perină = slav. PERINA].