permutație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PERMUTÁȚIE,permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio.
permutație(Dicționar de neologisme, 1986) PERMUTÁȚIEs.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio].
permutație(Marele dicționar de neologisme, 2000) PERMUTÁȚIEs. f. permutare. (< fr. permutation, lat. permutatio)
permutație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) permutáție (rar) (-ți-e) s. f., art. permutáția (-ți-a), g.-d. art. permutáției; pl. permutáții, art. permutáțiile (-ți-i-)