permeanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERMEÁNȚĂ s. f. (
Fiz.) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [
Pr.:
-me-an-] – Din
fr. perméance.permeanță (Dicționar de neologisme, 1986)PERMEÁNȚĂ s.f. (
Fiz.; op.
reluctanță) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pron.
-me-an-. / cf. fr.
perméance, it.
permeanza].
permeanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERMEÁNȚĂ s. f. mărime magnetică, raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. (< fr.
perméance)
permeanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)permeánță (-me-an-) s. f.,
g.-d. art. permeánței