perjă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉRJĂ, perje, s. f. Specie de prună a cărei carne se dezlipește ușor de pe sâmbure;
p. gener. (
reg.) prună. –
Et. nec.perjă (Dicționaru limbii românești, 1939)pérjă f., pl.
e (ung.
perzsa, Pers, persic [adj.], V.
persică).
Est. Prună.
perjă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pérjă (
reg.)
s. f.,
art. pérja, g.-d. art. pérjei; pl. pérjeperjă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perjă f. Mold. prună:
numai pe perje prind sume mari de bani AL.