perj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERJ, perji, s. m. Varietate de prun;
p. gener. (
reg.) prun. – Din
perjă (derivat regresiv).
perj (Dicționaru limbii românești, 1939)perj m. (d.
perjă).
Est. Prun.
perj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perj (
reg.)
s. m.,
pl. perjiperj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perj n. Mold. prun. [Origină necunoscută].