periuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor.
2. (
Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [
Pr.:
-ri-u-] –
Perie +
suf. -uță.