periuță - explicat in DEX

periuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță.

periuță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
periuță, periuțe I. s. f. v. perie II. adj. (d. păr) tuns scurt.

periuță (Dicționaru limbii românești, 1939)
periúță f., pl. e (dim. d. perie). Perie mică. Fig. Om lingușitor, ghebrea. Mold. Pensulă, condeĭ, penel (de văpsit [!], de pictat). V. bidinea.

periuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
periúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. periúței; pl. periúțe

periuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
periuță f. perie mică, în special de dinți.