perisabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERISABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este perisabil. ◊ Scădere în cantitate a unor mărfuri, intervenită în timp (și din cauze diverse). –
Perisabil +
suf. -itate.perisabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERISABILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este perisabil. [<
perisabil +
-itate].
perisabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERISABILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este perisabil. 2. normă de pierdere sau scăzământ admis(ă) la produsele alterabile sau casante. (< perisabil + -itate)
perisabilitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PERISABILITÁTE (‹
perisabil)
s. f. Însușirea a ceea ce este perisabil. ♦ Scăderea cantitativă care se produce (și care se acceptă ca normală) la unele mărfuri, din cauza evaporării, uscării sau din cauza eliminării din circuit a unei părți din marfă, ca urmare a distrugerii sau degradării prin manipulare ori ca urmare a unor procese naturale de alterare.
perisabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perisabilitáte s. f.,
g.-d. art. perisabilitắții