peripiscă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIPÍSCĂ, peripiște, s. f. (
Înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [
Pl. și:
peripiști] – Din
rus. perepiska.peripiscă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)peripíscă,
peripíști, s.f. (înv.)
1. motiv de proces; neînțelegere, ceartă.
2. corespondență (legată de un litigiu).
peripiscă (Dicționaru limbii românești, 1939)peripíscă f., pl.
ște (rus.
perepiska, corespondență,
pérepis, reviziune,
perepisatĭ, a transcrie. V.
zapiscă).
Est. Rar. Proces, reclamațiune.
A te pune în peripiscă cu cineva, a intra în conflict cu cineva. V.
poară.peripiscă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!peripíscă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. peripíștii; pl. peripíștiperipiscă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peripiscă f. cauză de proces (vorbă ieșită din uz):
peripisca d-tale atârnă de ramul administrativ AL. [Origină necunoscută].