peripeție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIPEȚÍE, peripeții, s. f. Întâmplare sau serie de întâmplări și de incidente neprevăzute (și impresionante) care intervin în viața cuiva;
spec. serie de astfel de întâmplări prezentate într-o operă literară. – Din
fr. péripétie.peripeție (Dicționar de neologisme, 1986)PERIPEȚÍE s.f. 1. Schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ♦ Episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară.
2. Întâmplare sau serie de întâmplări neprevăzute, emoționante, care intervin în viața cuiva. [Gen.
-iei. / < fr.
péripétie, it.
peripezia, cf. gr.
peripeteia].
peripeție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIPEȚÍE s. f. 1. schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ◊ episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. întâmplare, serie de întâmplări neprevăzute, care intervin în viața cuiva. (< fr.
péripétie, gr.
peripeteia)
peripeție (Dicționaru limbii românești, 1939)*peripețíe f., fr.
péripétie, it.
peripezia, d. vgr.
peripeteia, d.
peri, în prejur [!], și
pípto, cad). Schimbare de situațiune, evoluțiune, fază, întîmplare:
peripețiile uneĭ călătoriĭ, unuĭ războĭ, unuĭ romanț, uneĭ pĭese de teatru; om trecut pin [!] multe peripețiĭ.peripeție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peripețíe s. f.,
art. peripețía, g.-d. art. peripețíei; pl. peripețíi, art. peripețíileperipeție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peripeție f.
1. schimbarea situațiunii, a desnodământului, într’o operă dramatică;
2. întâmplare neprevăzută ce schimbă totul.