periost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIÓST, periosturi, s. n. Membrană conjunctiv-fibroasă care învelește osul. [
Pr.:
-ri-ost] – Din
fr. périoste.periost (Dicționar de neologisme, 1986)PERIÓST s.n. Țesut fibros care acoperă osul. ◊
Periost alveolar = țesutul fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. [Pron.
-ri-ost. / < fr.
périoste, gr.
periosteon <
peri – în jur,
osteon – os].
periost (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIÓST s. n. membrană conjunctiv-fibroasă care acoperă osul. ♦ ~ alveolar = țesut fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. (< fr.
périoste, gr.
periosteon)
periost (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PERIÓST (‹
fr.; {s}
peri- +
gr. osteon „os”)
s. n. (
ANAT.) Membrană conjunctiv-fibroasă alburie care învelește osul, cu excepția părților acoperite de cartilaj; se unește cu osul prin numeroase fascicule de fibre colagene și vase sangvine; de
p. se fixează mușchii, ligamentele și fasciculele tendinoase. La nivelul
p. se realizează creșterea în grosime a osului și formarea calusului. după fractură. ♦
P. alveolar = periost care fixează rădăcina dintelui în alveolă.
periost (Dicționaru limbii românești, 1939)*perióst n., pl.
urĭ (vgr.
periósteon, d.
peri, în prejur [!], și
ostéon, os).
Anat. Membrana fibroasă care acopere [!] osu.
periost (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perióst (-ri-ost) s. n.,
pl. periósturi