periodonțiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [
Pr.:
-ri-o-] –
Cf. fr. périodonte.periodonțiu (Dicționar de neologisme, 1986)PERIODÓNȚIU s.n. v.
periodont.periodonțiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIODÓNȚIU s. n. țesut care înconjură dintele; parodonțiu moale; parodont, periodont. (< engl.
periodontium, germ.
Periodontium)
periodonțiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periodónțiu [
țiu pron. țiu]
(-ri-o-) s. n.,
art. periodónțiul