perinoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERINÓC, perinoace, s. n. Bucată de lemn fixată deasupra osiei carului sau a căruței, pe care se sprijină dricul. – Din
rus. perenoga.perinoc (Dicționaru limbii românești, 1939)perinóc și
-óg n., pl.
oace, oage (rus.
perinók, dim. d.
perina, pernă. V.
pernă). Bucata de lemn pe care se sprijină caru în ainte [!] de a atinge osia (lemnu de deasupra osiiĭ). – Și
pern-.perinoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perinóc s. n.,
pl. perinoáceperinoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perinoc n. Mold.
1. perna dela roata morii;
2. bucată groasă de lemn în care sunt vârîte capetele dricurilor carului. [Derivat din
perină].