periec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIÉC, perieci, s. m. Persoană din Sparta antică aparținând unei categorii sociale de oameni liberi, dar lipsiți de drepturi politice. [
Pr.:
-ri-ec] – Din
fr. périèque.periec (Dicționar de neologisme, 1986)PERIÉC s.m. (
Ant.) Nume dat de greci unui locuitor al unei țări cucerite a cărui situație civilă era între cetățean și sclav. [Pron.
-ri-ec. / < fr.
périoeque, gr.
perioikos <
peri – împrejur,
oikein – a locui].
periec (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIÉC s. m. (ant.) țăran proprietar de pământ, negustor sau meșteșugar din regiunile de periferie ale statului spartan, om liber, dar lipsit de multe drepturi cetățenești. (< fr.
périèque, gr.
pericoikos)
periec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periéc (-ri-ec) s. m.,
pl. periéci