peridotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIDOTÍT, peridotite, s. n. Rocă în care predomină peridotul. [
Var.:
peridotítă s. f.] – Din
fr. péridotite, germ. Peridotite.peridotit (Dicționar de neologisme, 1986)PERIDOTÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, în compoziția căreia predomină peridotul. [< fr.
péridotite].
peridotit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIDOTÍT s. n. / peridotítă s. f. rocă magnetică intruzivă, neagră, în compoziția căreia predomină peridotul. (< fr.
péridotite, germ.
Peridotite)
peridotit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PERIDOTÍT (‹
fr. {i})
s. n. Rocă intrusivă ultrabazică, alcătuită în special din olivină, mai puțin din piroxeni, uneori din amfiboli, cromit, platină etc. Se transformă ușor în serpentin cu azbest.
peridotit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!peridotít s. n.,
pl. peridotíte