pericopă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERICÓPĂ, pericope, s. f. Pasaj din Biblie care cuprinde o povestire sau o parabolă și care se citește în cadrul unei slujbe religioase. ♦ (Rar) Definiție exactă. – Din
germ. Perikope.pericopă (Dicționar de neologisme, 1986)PERICÓPĂ s.f. 1. Pasaj, fragment din scriptură care cuprinde o povestire sau o parabolă.
2. (
Rar) Definiție exactă, precisă. [Var.
pericop s.n. / cf. fr.
péricope, gr.
perikope].
pericopă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERICÓPĂ s. f. 1. pasaj, fragment din Biblie care cuprinde o povestire, o parabolă. 2. definiție exactă, precisă. (< germ.
Pericope)
pericopă (Dicționaru limbii românești, 1939)*perícopă f. (vgr.
perikopé. V.
apo- și
sin-copă).
Rar. Secțiune (capitul) din Scriptură. – Fals
-ópă.pericopă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pericópă s. f.,
g.-d. art. pericópei; pl. pericópepericopă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pericopă f. secțiune, capitol din sf. Scriptură.