periciclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERICÍCLU, pericicluri, s. n. Strat extern al cilindrului central al rădăcinii sau tulpinii plantelor. – Din
fr. péricycle.periciclu (Dicționar de neologisme, 1986)PERICÍCLU s.n. Zonă externă a cilindrului central al rădăcinii și tulpinii plantelor. [Pl.
-uri. / < fr.
péricycle, it.
periciclo].
periciclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERICÍCLU s. n. strat extern al cilindrului central al rădăcinii și tulpinii. (< fr.
péricycle)
periciclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pericíclu (-ci-clu) s. n.,
pl. pericícluri