periant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIÁNT, periante, s. n. Învelișul floral al plantelor (diferențiat în caliciu și corolă). [
Pr.:
-ri-ant] – Din
fr. périanthe.periant (Dicționar de neologisme, 1986)PERIÁNT s.n. (
Bot.) Totalitatea învelișurilor florale care înconjură androceul și pistilul florii. [Pron.
-ri-ant. / < fr.
périanthe, cf. gr.
peri – împrejur,
anthos – floare].
periant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIÁNT s. n. înveliș floral protector format din frunzulițe modificate, libere ori concrescute, simplu (perigon) sau dublu (caliciu și corolă), care înconjură androceul și gineceul. (< fr.
périanthe, lat.
perianthum)
periant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PERIÁNT (‹
fr. {i};
peri- +
gr. anthos „floare”)
s. n. (
BOT.) Înveliș floral format dintr-un număr variabil de frunzișoare modificate, libere sau mai mult ori mai puțin concrescute, care înconjură staminele și carpelele.
P. poate fi dublu (caliciu și corolă diferențiate prin culoare) sau simplu, numit
perigon (format din elemente de aceeași culoare numite tepale).
periant (Dicționaru limbii românești, 1939)*periánt n., pl.
e și
urĭ (vgr.
peri, în prejur, și
ánthos, floare).
Bot. Totalitatea învălișurilor [!] uneĭ florĭ.
periant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periánt (înveliș floral)
(-ri-ant) s. n.,
pl. periánte