peria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIÁ, périi, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) curăța de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-și) netezi părul cu peria de cap.
2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din raghilă pentru a-l curăța de câlți, de impurități; a scărmăna, a pieptăna.
3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăți o lucrare literară, științifică etc.
4. Tranz. Fig. (
Fam.) A bate, a lovi.
5. Tranz. Fig. (
Fam.) A linguși pe cineva. [
Pr.:
-ri-a] – Din
perie.peria (Dicționar de argou al limbii române, 2007)peria, perii v. t. 1. a bate, a lovi
2. a linguși
peria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periá (a ~) (-ri-a) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. périi, 3
périe (-ri-e), 1
pl. periém; conj. prez. 1 și 2
sg. să périi, 3
să périe; ger. periínd (-ri-ind)perià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perià v. a curăța cu peria.