perișor - explicat in DEX

perișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERIȘÓR¹, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr¹. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr¹ + suf. -ișor.

perișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERIȘÓR², perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr². 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr² + suf. -ișor.

perișor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PERIȘOR, grind în complexul lacustru Razim-Sinoe.

perișor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PERIȘOR, com. în jud. Dolj, situată în câmpia Desnățuiului; 1.836 loc. (2003). Zonă de interes cinegetic. În satul P., menționat documentar în 1573, se află biserica Sf. Nicolae (1862) și biserica de lemn Sfinții Voievozi (ante 1845), iar în satul Mărăcinele, biserica Sf. Nicolae (1694, cu renovări ulterioare).

perișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
perișór m. (d. păr 1). Păr mic: avea și el cîțĭva perișorĭ în barbă (maĭ des: cîte-va fire de păr). O plantă graminee cu frunzele păroase, (elýmus crinitus saŭ elýmus cáput Medúsae). Altă plantă cu fruct capsular (pirola secunda).

perișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perișór s. m., pl. perișóri

perișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perișor m. 1. păr scurt; 2. plantă cu frunzele păroase (Elymus crinitus).