perghel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERGHÉL, pergheluri, s. m. 1. (
Înv. și
reg.) Cerc; cirumferință. ◊
Loc. adv. În perghel = circular. ◊
Loc. vb. A da pergheluri = a înconjura. ♦ Numele unui joc de copii cu arșice.
2. Instrument în formă de compas, folosit la măsurarea sau compararea grosimilor;
p. gener. compas.
3. Partea concavă a unei bolți; zidărie în formă de arc sau de semicerc. – Din
tc. pergel.perghel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)perghél (perghéluri), s. n. –
1. Cerc, circumferință. –
2. Arc, zidărie în formă de arc. –
3. (Înv.) Compas. –
Megl. pirghel. Tc. pergel ‹
per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635),
cf. ngr. περγέλι,
alb.,
bg. pergel. –
Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).)
perghel (Dicționaru limbii românești, 1939)*perghél n., pl.
e și
urĭ (turc. [d. pers.]
perkiar, pergĭar, pop.
pergel, purgal, purgar). Circumferență, cerc tras pe pămînt în care băĭețiĭ pun arșicele, nucile saŭ bilele la joc. (În Mold.
arman). Ogoĭ. Arcadă saŭ semicerc la zidărie.
Vechĭ. Compas cu brațele curbe.
A da perghel (Munt.), a ocoli, a da tîrcol.
perghel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perghél (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. perghéluriperghel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perghel n.
1. compas de măsurat grosimea;
2. zidărie în arcadă sau în semicerc:
tocuri aduse în îndoit perghel OD.;
3. un fel de joc circular. [Turc. PERGHEL].