performanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERFORMÁNȚĂ, performanțe, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obținut de cineva într-o întrecere sportivă;
p. ext. realizare deosebită într-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat etc. – Din
fr. performance.performanță (Dicționar de neologisme, 1986)PERFORMÁNȚĂ s.f. 1. Rezultat excepțional obținut într-o probă sportivă; (
p. ext.) realizare deosebită într-un domeniu oarecare.
2. Cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la una dintre caracteristicile lui. [< fr.
performance, cf. engl.
to perform – a împlini].
performanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERFORMÁNȚĂ s. f. rezultat excepțional într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un anumit domeniu. ◊ cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. (< fr.
performance)
performanță (Dicționaru limbii românești, 1939)*performánță f., pl.
e (engl.
performance, d. lat.
per-formare, a forma de tot).
Barb. Starea de perfecțiune a alergăriĭ unuĭ cal orĭ altuĭ animal orĭ a funcționăriĭ uneĭ mașinĭ. (Se poate zice și despre plantele ajunse la perfecțiune pin [!] cultivare). V.
record.performanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)performánță s. f.,
g.-d. art. performánței; pl. performánțe