perforație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERFORÁȚIE, perforații, s. f. Perforare; (
concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (
Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (
concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [
Var.:
perforațiúne s. f.] – Din
fr. perforation.perforație (Dicționar de neologisme, 1986)PERFORÁȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (
Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen.
-iei, var.
perforațiune s.f. / cf. fr.
perforation].
perforație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr.
perforation, lat.
perforatio)
perforație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perforáție (-ți-e) s. f.,
art. perforáția (-ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (-ți-i-)