peplum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉPLUM s. n. v. peplu.peplum (Dicționar de neologisme, 1986)PÉPLUM s.n. v.
peplu.
peplum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!péplum (pe-plum) s. n.,
pl. péplumuripeplum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peplu(m) n. manta femeiască brodată, la Grecii antici:
cu pavăza și lancea ’n peplum învălită NAUM.
peplum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEPLÚM, peplumuri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în Antichitatea greco-romană. [
Var.:
péplu s. n.] —
Din lat. peplum.