peplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉPLU, pepluri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco-romană. [
Var.:
péplum s. n.] – Din
lat. peplum.peplu (Dicționar de neologisme, 1986)PÉPLU s.n. Mantie scurtă femeiască fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de femei în antichitatea greco-romană și astăzi în India. [Var.
peplum s.n. / < lat.
peplum].
peplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÉPLU s. n. (ant.) mantie scurtă, fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de către femei. (< lat.
peplum, gr.
peplos)
peplu (Dicționaru limbii românești, 1939)*péplu n., pl.
urĭ (vgr.
péplon). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, manta femeĭască fără mînecĭ prinsă pe umăr cu o sponcă.
peplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÉPLU s. n. v. peplum.