pepit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEPÍT adj. invar. (Despre țesături) Cu pătrățele sau romburi (mărunte) de (două) culori diferite, alternând între ele. ♦ (Substantivat,
n.) Țesătură cu asemenea desen. [
Var.:
pepíta, pipít adj. invar.] – Din
germ. Pepita.pepit (Dicționar de neologisme, 1986)PEPÍT adj. invar. (
Despre țesături) Cu pătrățele în două culori care alternează. //
s.n. Țesătură care prezintă mici desene colorate în formă de pătrățele. [< germ.
pepita].
pepit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEPÍT adj. inv., s. n. (țesătură) cu pătrățele sau romburi mărunte în două culori care alternează. (< germ.
Pepita)
pepit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pepít1 adj. invar.pepit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pepít2 (țesătură)
s. n.pepit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEPÍT adj. invar. (Despre țesături) Cu pătrățele sau romburi (mărunte) de (două) culori diferite, alternând între ele. ♦ (Substantivat,
n.) Țesătură cu asemenea desen. [
Var.:
pepíta, pipít adj. invar.] — Din
germ. Pepita.