pepinieră - explicat in DEX

pepinieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEPINIÉRĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv. 2. P. anal. Crescătorie de animale. 3. Fig. Instituție, organizație etc. care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activități etc., colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. pépinière.

pepinieră (Dicționar de neologisme, 1986)
PEPINIÉRĂ s.f. 1. Plantație pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase până la timpul când pot fi transplantate. ♦ Întreprindere care produce răsaduri sau puieți. 2. (Rar) Crescătorie de animale (de rasă), de pești etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizații, ai unei profesiuni etc.; instituție, organizație etc. care pregătește astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pépinière].

pepinieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PEPINIÉRĂ s. f. 1. plantație de arbori destinați a fi transplantați. ♦ ~ piscicolă = amenajare piscicolă destinată producerii puietului de pește. 2. (fig.) totalitatea celor care pot deveni membri ai unei organizații, profesiuni etc.; instituție, organizație care îi pregătește. (< fr. pépinière)

pepinieră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pepiniéră f., pl. e (fr. pépinière, d. pépin, sîmbure). Grădină plantată cu copacĭ care-s destinațĭ să fie transplantațĭ și să crească aĭurea. Fig. Școală saŭ alt loc de unde ĭese [!] tinerĭ apțĭ pentru diferite profesiunĭ: școalele militare sînt pepiniere de ofițerĭ. V. seminar.

pepinieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pepiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. pepiniérei; pl. pepiniére

pepinieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pepinieră f. 1. vlăstar de arbuști ce se transplantează; 2. terenul unde se cultivă; 3. fig. reunire de tineri cari se prepară pentru o carieră oarecare.

pepinieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEPINIÉRĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv. 2. P. anal. Crescătorie de animale. 3. Fig. Instituție, organizație etc. care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesii, a unei activități etc.; colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. [Pr.: -ni-e-] — Din fr. pépiniére.