pepenărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEPENĂRÍE, pepenării, s. f. Loc unde se cultivă (sau se vând) pepeni; bostănărie, bostană, harbuzărie. –
Pepene +
suf. -ărie.pepenărie (Dicționaru limbii românești, 1939)pepenăríe f. (d.
pepene). Loc unde se cultivă pepenĭ, bostănărie, harbuzărie.
Prov. Frica păzește pepenăria. V.
frică.pepenărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pepenăríe s. f.,
art. pepenăría, g.-d. art. pepenăríei; pl. pepenăríi, art. pepenăríilepepenărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEPENĂRÍE, pepenării, s. f. Loc unde se cultivă (sau se vând) pepeni; bostănărie, bostană, harbuzărie. —
Pepene +
suf. -ărie.