pepelea - explicat in DEX

pepelea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEPÉLEA s. m. (Pop.) Om isteț, glumeț și poznaș, care își bate joc de toți. – Din n. pr. Pepelea.

pepelea (Dicționaru limbii românești, 1939)
Pepélea m. (rudă cu vsl. pepelŭ, popelŭ, cenușă; bg. pepel, sîrb. pepelo, rus. pépel; ceh. popel, popela, cenușă, popelka, Cenușăreasa). Un tip ca și Păcală în povestirile populare.

pepelea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PEPELEA, personaj al snoavelor și povestirilor populare românești, întruchipând istețimea, umorul, perspicacitatea ascunse sun o falsă naivitate. Se înrudește cu Păcală.

pepelea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!pepélea (poznaș) (pop.) s. m., g.-d. lui pepélea

pepelea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Pepélea (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Pepélea/Pepélei

pepelea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Pepelea m. 1. Păcală, considerat mai ales sub raportul inepției și al nevinovăției; 2. reprezentantul popular al spiritului glumeț și malițios totdeodată: șagalnicul Pepelea EM. s´a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb EM. [Slav. PEPELŬ, cenușă: primitiv sinonim cu Cenușotcă, perechea bărbătească a Cenușăresii, deveni la urmă un personaj din sfera lui Păcală].

pepelea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEPÉLEA s. m. (Pop.) Om isteț, glumeț și poznaș, care își bate joc de toți. — Din n. pr. Pepelea.