peon - explicat in DEX

peon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEÓN¹, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină, aflat într-o dependență înrobitoare față de moșieri (din cauza datoriilor). [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.

peon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEÓN², peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.

peon (Dicționar de neologisme, 1986)
PEÓN¹ s.m. (În America Latină) Muncitor agricol sărac, căzut în semirobie din cauza datoriilor; clăcaș; semiiobag. [Pron. pe-on. / < fr. péon, sp. peon].

peon (Dicționar de neologisme, 1986)
PEÓN² s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte și una lungă. [Pron. pe-on. / < fr. péon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].

peon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PEÓN¹ s. m. muncitor agricol sărac din America Latină. (< fr. péon, sp. peon)

peon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PEÓN² s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lungă și trei scurte. (< fr. péon, lat. paeon, gr. paion)

peon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
peón s. m., pl. peóni

peon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEÓN¹, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină. [Pr.: pe-on] — Din fr. péon, sp. peon.

peon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEÓN², peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] — Din fr. péon, lat. paeon.