pentodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENTÓDĂ, pentode, s. f. Tub electronic cu cinci electrozi. – Din
fr. pentode.pentodă (Dicționar de neologisme, 1986)PENTÓDĂ s.f. Tub electronic cu cinci electrozi. [< fr.
pentode, cf. gr.
pente – cinci +
(electr)od].
pentodă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENTÓDĂ s. f. tub electronic cu cinci electrozi. (< fr.
pentode)
pentodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pentódă (pen-to-/pent-o-) s. f.,
g.-d. art. pentódei; pl. pentódepentodă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENTÓDĂ, pentode, s. f. Tub electronic cu cinci electrozi. — Din
fr. pentode.