pensie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉNSIE, pensii, s. f. Sumă de bani lunară ce se acordă persoanelor care au ieșit din activitatea profesională pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. sau care și-au pierdut susținătorul și sunt incapabile de muncă. ◊
Pensie de întreținere sau
pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiția îl obligă să o întrețină. ◊
Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊
Loc. vb. A ieși (sau
a scoate pe cineva)
la pensie = a (se) pensiona. ♦ (
Înv.) Subsidiu. – Din
rus. pensija.pensie (Dicționar de neologisme, 1986)PÉNSIE s.f. Sumă de bani care se acordă (lunar) persoanelor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Sumă de bani acordată anual de stat, de o instituție etc. cuiva, ca recompensă pentru merite sau servicii speciale. [Gen.
-iei, var.
pensiune s.f. / < fr.
pension].
pensie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÉNSIE s. f. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege. ♦ ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească. (< rus.
pensiia)
pensie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pénsie (pénsii), s. f. – Ajutor bănesc, rentă.
Fr. pension, cf. rus. pensija (după ipoteza care nu e necesară a lui Sanzewitsch 207,
rom. provine din
rus.). –
Der. pension (
var. pensionat),
s. n. (colegiu), din
fr. pension, dublet al lui
pensiune, s. f. (casă de oaspeți);
pensiona, vb., din
fr. pensionner; pensionar, s. m., din
fr. pensionnaire.pensie (Dicționaru limbii românești, 1939)pénsie, V.
pensiune.pensie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pénsie (-si-e) s. f.,
art. pénsia (-si-a), g.-d. art. pénsiei; pl. pénsii, art. pénsiile (-si-i-)pensie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pensie f. V.
pensiune.pensie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÉNSIE, pensii, s. f. Sumă de bani plătită periodic pe baza unor norme legale (în cadrul asigurărilor sociale) foștilor angajați după depășirea unei anumie limite de vârstă ori în caz de boală sau invaliditate, precum și urmașilor angajaților sau pensionarilor decedați. ◊
Pensie de întreținere sau
pensie alimentară = sprijin material acordat periodic de către o persoană alteia în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau printr-o hotărâre judecătorească. ◊
Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊
Loc. vb. A ieși (sau
a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (
Înv.) Subsidiu. — Din
rus. pensija.