pensa - explicat in DEX

pensa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENSÁ, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer.

pensa (Dicționar de neologisme, 1986)
PENSÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca și a strânge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer].

pensa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENSÁ vb. tr. 1. (med.) a apuca și a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer)

pensa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pensá (a ~) vb., ind. prez. 3 penseáză

pensa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENSÁ, pensez, vb. I. 1. Tranz. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. Tranz. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. 3. Tranz și refl. A(-și) smulge fire de păr, de obicei din sprâncene, cu penseta. — Din fr. pincer.