penișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PENIȘOÁRĂ,penișoare, s. f. Peniță (1). – Pană1 + suf. -ișoară.
penișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) penișoáră (înv.) s. f., g.-d. art. penișoárei; pl. penișoáre
penișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PENIȘOÁRĂ,penișoare, s. f. (înv.) Peniță (1). — Pană1 + suf. -ișoară.