penitent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Credincios care se supune penitenței (
1).
2. adj. Care aparține penitentului (
1), de penitent. – Din
fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.