penitenciar - explicat in DEX

penitenciar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.

penitenciar (Dicționar de neologisme, 1986)
PENITENCIÁR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire].

penitenciar (Dicționar de neologisme, 1986)
PENITENCIÁR s.n. Închisoare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. pénitencier].

penitenciar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENITENCIÁR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier)

penitenciar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros [!]) în general.

penitenciar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
penitenciár¹ (-ci-ar) adj. m., pl. pentienciári; f. penitenciáră, pl. penitenciáre

penitenciar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
penitenciár² (-ci-ar) s. n., pl. penitenciáre

penitenciar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
penitenciar n. casă de detențiune cu scopul de a reforma educațiunea morală a deținuților: penitenciarul dela Ocna, Telega și Văcărești.

penitenciar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] — Din fr. pénitencier.