peniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
pană1; penișoară.
2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau atașată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală.
3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare
(Myriophyllum spicatum și
verticillatum). –
Pană1 +
suf. -iță.